Egipt, Israel și Palestina – prima parte, Egipt

Mai mulți m-au întrebat de ce nu scriu despre aceste țâri? O întrebare de fapt firească pentru că in aceste trei țâri am petrecut mai bine de doi ani in care am cam avut parte de multe experiențe. Am avut parte de revoluții, de alegeri nu tocmai cinstite (da, știu, așa ceva se poate întâmpla aproape in orice țară), am văzut ninsoare in Ierusalim si am făcut scufundări de neuitat in Marea Roșie. Am avut plăcerea să întâlnesc multe persoane diferite, bogați, care-si pot permite să trimită avionul lor particular numai să aducă coaforul din Londra in Cairo si săraci care se bucurau dacă au reușit să-si construiască o colibă din carton unde pot „locui”. Am întâlnit oameni pașnici si am întâlnit alți care   se luptau. Se luptau cu ce era in sufletul si mintea lor, se luptau câteodată cu poporul lor, dar se luptau si cu cei „de dincolo”.

Nu am scris despre Palestina si Israel deloc, iar despre Egipt numai puțin pentru că pe o parte a scrie despre aceste țâri este ca si cum mi-as băga mâna într-un cuib de viespe. Cât despre Egipt, nu am scris pentru că, recunosc, nu este printre țările mele preferate. Să nu mă înțelegeți greșit, sunt multe de văzut si in Egipt si am întâlnit si aici oameni  foarte corecți. Dar, in același timp cu atâta prostie umană, mentalitate limitată, prefacere, spălați la cap cu religia cu cât am avut de a face acolo, nicăieri in lume. Acesta este si motivul pentru care m-am cam abținut să scriu despre Egipt. Cred in continuare că peste tot in lume există locuri frumoase, însă cu inima împăcată nu pot scrie numai lucruri frumoase, iar eu prefer să scriu așa cum văd eu, experiențele mele personale, reale. Acum însă fac o excepție si sper tare mult  să nu vă iau cheful de a vizita Egiptul, numai pentru că vă scriu câteva din experiențele mele?! Sugestia mea este să nu vă schimbați planurile dacă v-ați gândit să mergeți acolo, poate voi veți avea alte experiențe. Adevărul este că eu am lucrat in Egipt si in asemenea condiții întâlnești cu totul alte situații decât dacă ai face concediu acolo. Te duci acolo, iți petreci concediul într-un hotel all-inclusive, pe malul Mării Roșii, si nu vei avea de-a face cu nimic din ceea ce scriu eu.

Nu mă apuc să pun întrebări legate re religie sau naționalitate, să încep discuții despre cine are dreptate. Nici scopul acestui articol nu este acela  de a face dreptate, mai ales că nu este deloc simplu să înțelegem ce se întâmplă in aceste țâri. Evrei, salafiți, catolici, ultra ortodocși, hasidimi, musulmani, copți, șiiți, sunniți, sufiți, sunt numai câțiva dintre reprezentanții religiilor mai mari si a diferitelor ramuri. Să-i punem pe toți într-o oală, si adăugăm dorința de a trăi, de a fi liber, probleme legate de naționalitate, religie, teritorii, arme, apa care in aceste țâri aride este prețios ca aurul, lideri religioși, Coranul, Biblia, Tora, toate înțelese in mii de feluri. Dacă am adăugat toate acestea in oală, să-i lăsăm pe liderii țârilor, religiilor si a organizațiunilor teroriste  să amestece conținutul si am si obținut cât de cât ce este acolo. Nu este ușor să înțelegem in profunzime situația, nici să rămânem obiectivi. Nu cred că eu sunt…însă cred că fiecare om ar trebui să aibă dreptul să trăiască liber si in pace.

Am citit câteva cârti despre aceste țâri si indiferent de editură, toți sunt cam la fel. Fotografii frumoase, informații unde merită mers si ce trebuie văzut ,un conținut cam steril, fără experiențe personale. Eu nu pot scrie asemenea articole, plus că despre Egipt dacă vreau să fiu sincer, nici nu pot scrie numai frumoase. De aceea m-am gândit să scriu in două pârți despre aceste țâri si să vă arăt cum este acolo prin experiențe personale. Nu va fi un articol tipic, gen „mulțumim domnului X.Y. si ministerului de turism pentru invitație”. Sunt sigur că nu veți fi toți de acord cu mine si cu reacțiile mele si nici ceea ce scriu nu va fi pe placul tuturor. Cred că așa este normal. Suntem diferiți si nu poate să-i placă fiecăruia același, dar sper că indiferent ce si unde vă place, veți găsi cu toții locuri unde să vă placă, pentru că lumea noastră are atât de multe de oferit. Încep deci cu „marea mea iubire”, Egipt.

Egipt

O țară a milioanelor de check point-uri, amplasate peste tot, fără prea multă logică sau explicație, de parcă singurul sens al acestor baricade ar fi să existe, cu sau fără rost. Datorită acestor „baricade”, se formează lungi șiruri de mașini, iar șoferii care oricum claxonează mai tot timpul, claxonează si mai mult. După ce își dau seama că tot nu se mișcă mai repede, degeaba claxonează, o iau pe tot felul de scurtături printre blocuri, deci toată șandramaua de  check point si-a pierdut rostul. Dacă-i întrebi de ce fac asta, de ce blochează traficul fără rost, se uită la tine de parcă ai aterizat de pe altă planetă si-ti răspund „system”. Da, înțeleg, toată chestia asta face parte dintr-un sistem…din cel al acțiunilor fără gândire. Dacă te opresc cer permisul care in caz că nu este egiptean nu pre poate fi descifrat de către ei, așa că se uită fiecare la plăcuta de plastic pentru câteva secunde după care poți să-ti continui drumul. Bănuiesc că au o bază de date in cap, pentru că nu introduc nimic in nici un sistem, se uita la permis după care-l dau înapoi și-ți spun ok. Da, așa fac si cu localnicii.

Am fost oprit de nenumărate ori, însă odată s-a întâmplat să nu am nici un fel de document la mine. Lângă mine stătea o colegă de a mea, am cerut permisul ei si l-am dat agentului. S-a uitat la permis, după care obișnuitul „ok” si puteam continua drumul. Da, știu, poza acea mică de pe permis nu este tocmai una super de bună, dar totuși…cred că se vede dacă persoana din poză este bărbat sau femeie.

Dacă tot vorbim de trafic, statiscile egiptene in ceea ce privește numărul accidentelor rutiere sunt alarmante. Dacă vă hotărâți să petreceți acolo vacanta, vă rog din tot sufletul să nu închiriați mașină. Mult mai bine si mai sigur ajungeți peste tot ce merită văzut cu autocarul Da, am scris intenționat autocar si nu microbuz. Nu sunt nici acești șoferi neapărat mai buni, însă in cazul unui accident într-un autocar sunteți totuși mai protejați decât într-un microbuz. Da, am trăit destul acolo încât să știu despre ce vorbesc si chiar dacă am avut norocul si reflexurile să evit nenumărate accidente, nici eu nu mai știu câte anvelope am distrus. Să taie curba, indiferent dacă mai era cineva lângă el sau de pe banda a doua să o ia la dreapta fără să se asigure s­-a întâmplat de fapt zilnic si cum trăgeam de volan să evit accidentul, de multe ori am dat cu roata de bordură. S-a auzit bubuitura, de multe ori cei aflați in cealaltă mașină si-au întors capul spre sursa sunetului, au văzut clar ce au făcut însă de fiecare dată au accelerat si s-au dus mai departe.

Odată s-a întâmplat să stau in ușa unui hotel de cinci stele numai cu chiloții pe mine si de data aceasta mi-a mai si plăcut situația. Aveam oaspeți in hotel si mă duceam să-i întâlnesc la recepție. Paznicul de la ușă nu s-a mulțumit cu faptul că mi-am golit toate buzunarele si a văzut tot ce am la mine, voia neapărat să-mi scot si cureaua. I-am explicat că dacă-l scot pantalonii mei (care nu mi se potriveau deloc, dar trebuia neapărat să fiu in uniformă) vor cădea de pe mine. El continua si se ținea scai de faptul că acesta este „systemul” si nu pot intra in hotel cu cureaua pe mine. Am renunțat deja demult să  înțeleg sistemurile lor, văzând că el nu mă înțelege, am zis bine, hai să-i dau ce vrea. Cu o singură mișcare a desfăcut cureaua si mi-am si ridicat ambele mâini să-i arăt si mai vizibil că m-am supus dorinței lui si nu mai am cureaua pe mine. Intr-o secundă pantalonii îmi erau la gleznă si eu am pornit in stil pinguin spre recepție. Săracii de la recepție, se uitau cam șocați ce dracul face farangul ăsta idiot?

Ciudat că datorită unei firme cu renume in domeniul turismului lui Thomas Cook am învățat si ce înseamnă să lucrez pe negru. Da, când m-am angajat la una dintre cele mai mari firme in acest domeniu, nu mă așteptam ca voi ajunge să lucrez ilegal in diferite țâri. Este oarecum nostim cum  liderii acestei firme considerau mai important să purtăm uniforme făcute din poliester, când temperaturile nu erau in nici o zi sub 40 de grade, in care mai si arătam oribil, decât să lucrăm legal. Pe deasupra turiștii noștri mai si obișnuiau să ne spună „sperietori” din cauza uniformelor.

Lucram ilegal sau nu, asta nu-i oprea pe turiști să vină iar eu îi așteptam la ieșirea din clădirea terminalului. De altfel am avut „norocul” să mă aflu in Egipt si pe vremea a câtorva „răscoale religioase”, când nu-i așteptam ci organizam evacuarea lor. Halal de zile…

S-a întâmplat într-o zi când de obicei eram la aeroport, să mă găsească si pe mine un agent de la imigrări, pentru că se controla cam des dacă străinii lucrează cu permis sau ilegal. Da, recunosc, in acele momente nu m-am simțit tocmai curajos. In același timp am realizat si faptul că nu prea am de pierdut, așa că am întors rolurile si l-am întrebat eu? Cine este el, pentru ce agenție, firmă sau guvern lucrează, unde este legitimația lui? Omul a fost atât de surprins de faptul că eu, un străin oarecare nu recunosc automat dreptul lui de a mă „interoga” încât a rămas practic cu gura căscată . După câteva secunde, timp in care era vizibil că in mintea lui încearcă să prelucreze situația, mi-a spus că merge la mașină să-si ia actele si mai aduce un coleg (nu am înțeles de ce, de parcă singur nu s-ar descurca să-mi arate o legitimație), iar eu să nu mă mișc de acolo. Normal că nu l-am așteptat. Cum a făcut câțiva pași si a dispărut din fata mea, am luat-o la fugă spre mașina mea si am plecat de acolo. Am scăpat!😊 (din păcate mai mulți dintre colegii mei nu au fost la fel de norocoși si nu vor uita cât trăiesc noaptea petrecută într-o temniță egipteană)

Am spus deja la început, vă place sau nu dar nu tocmai Egipt este țara mea preferată. In același timp, nu pot nega nici faptul că am memorii foarte plăcute, de neuitat de aici. In primul rând o serie de scufundări superbe in Marea Roșie. Cât trăiesc voi avea dureri de inimă dacă nu mai pot din când in când să mă scufund in cele ape. Am locuit in hoteluri superbe, mi-am făcut prieteni probabil pe o viață, am avut parte de experiențe spirituale as putea spune chiar unice atât in moschee cât si in biserică coptă. Nu știu dacă este o experiență pozitivă sau mai degrabă negativă dar cu siguranță una ciudată faptul că in această țară destul de religioasă, cel puțin la suprafață, am fost si într-un bordel. In Egipt am învățat să am răbdare, să fiu tolerant (altfel n-am nici șansa să conduc acolo. Dacă nu mor in bătaie de stradă in primele două zile, inima sau nervii mei cedează după o săptămână). Atât de multe seri minunate am avut in deșert când stăteam culcat pe spate, pe pietrele încă calde si admiram stelele care pluteau in oceanul negru al cerului neiluminat de luminile localităților. Aici in Egipt a început si una din cele mai mari iubiri pe care le-am avut si as putea continua zile cu enumerarea tuturor experiențelor bune sau mai puțin bune pe care le-am trăit aici.

Tot in Egipt s-a întâmplat si să fiu dat afară dintr-un hotel de către paznicii chemați de directorul aparent foarte religios când i-am atras atenția asupra imensei cantități de minciuni cu care mă trata de fiecare dată când aveam de lucru in hotelul acela. Aici am învățat cât de singur pot să fiu când mă întorc in camera mea din hotelul de unde am evacuat toți turiștii. Aproape zilnic savuram cafeaua la aceeași tejghea cu regretatul marele actor, domnul Omar Sharif, sau mă holbam in nihil, admirând frumusețea apusurilor.

Nu am negat ce simt pentru Egipt însă nici nu am spus nimănui să meargă acolo. Piramidele, una dintre cele șapte minuni a lumii antice odată in viată trebuie văzute, dar recomand si o croazieră pe Nil! Pereții templului de la Dendera care au fost vopsite deja si in timpul lui Ramses II. si Ramses III. precum si muzeul național din Cairo ar fi păcat merită fără îndoială o vizită. Dacă te gândești să-ti petreci acolo concediul, nu te opri si formează-ti opinia ta personală despre Egipt după ce l-ai descoperit tu in stilul tău propriu. Eu chiar iți doresc să vezi multe, frumoase si să te simți bine acolo!