No stress in continuare

M-am așezat la o masă, restaurantul unui hotel din Boa Vista (insulele Cap Verde sau Cabo Verde), aștept sa fie servită cina și zâmbesc.  Sunt singur si de fapt nici eu nu înțeleg ce mă face să mă simt atât de bine?

Exact cu un an înainte eram tot in acest hotel, stăteam de fapt la aceeași masă, iar meniul era același ca si acum. Două supe diferite, cinci  feluri doi, două deserturi si asta e tot. Le știu pe toate, însă adevărul este că aceeași mâncare, sau cel puțin potrivit meniului, era preparată zilnic diferit. Si totuși mă simt bine, zâmbesc si nu mă deranjează deloc?! Anul trecut am petrecut săptămâni aici, am mâncat de mai multe ori tot meniul de la a la z si tot așa va fi si acum. Cred că am înnebunit pentru că aceste detalii nu mă interesează de fapt deloc, sunt super de fericit să fiu iarăși aici. Sau este efectul insulelor? Sincer nici eu nu înțeleg, însă cert este că mă simt foarte bine aici.

Mi-am primit intre timp supa, nici o surpriză, deja gustul plăcut dar cunoscut. Supă de legume. L-am primit fără lingură, dar domnișoara a observat lipsa de „echipament” si a revenit cu o lingură. Intre bucătărie si masa la care eram trebuia să facă maxim zece pași si pe această distantă, fără să o deranjeze că se vede ce face, a zgâriat cu unghia ceea ce a rămas si după spălarea vaselor pe lingură. Cu un zâmbet larg l-a așezat lângă farfurie. Dacă l-as întreba ce a făcut cu câteva secunde mai înainte, nu sunt sigur că si-ar aduce aminte. Faptul că a zgâriat ceva rămășite de mâncare de pe o lingură, in loc să-mi dea alta a fost un gest automatic si deloc răuvoitor. Hai să fim serioși, o nimica toată, no stress, nu cumva să ne facem probleme pentru o lingură murdară! Încep să cred că ea are dreptate si noi ne facem prea multă bătaie de cap pentru chestii minore. Si nu numai ea gândește așa, dar in general oamenii de aici. Poate că noi avem așteptări prea mari?

Din cele zece insule am fost pe patru si am peste tot am întâlnit această mentalitate. Si ști ce am mai întâlnit? Oameni fericiți. Printre acești oameni erau mai mulți care trăiesc in interiorul insulelor, deci nu prea au de a face cu plajele însorite. Da,  la început am spus si eu că e ușor să fi fericit când de fapt trăiești pe niște plaje nedescris de frumoase, dar nu plajele sunt motivul fericirii. Nu plajele albe si nu oceanul impecabil de frumos fac locuitorii insulelor fericiți.

Totuși, mentalitatea aceasta de no stress este cam generală peste tot pe insule si de fapt nu numai printre oameni dar si printre animale. De multe ori am văzut cum vacile de pe străzile sătucurilor elvețiene nu se prea deranjează dacă vine vreo mașină. Aici însă nici măgarii sau caprele. Ba mai mult, nici măcar găinile. Le pasă că se mai întâmplă să fie loviți? Din câte am văzut eu, nu prea si oricum, animale loviți de mașini din păcate, dar sunt cam peste tot.

Îmi aduc aminte de o plimbare de dimineață pe plajă când brusc din senin au apărut niște pui de rechini care se jucau in apa de câțiva cm adâncime. De unde știau că nu am in mănă plasă de pescuit si de fapt pe ei le așteptam?  Nu știu, dar încep să cred că si ei cunosc ce înseamnă no stress.

Intre timp cât mi-am amintit toate acestea, mi-am terminat supa si primesc felul doi. Nici pe aproape ceea ce am comandat eu, ceea ce si sesizez imediat. Se uită la farfurie (de parcă nu l-a văzut-o până acum 😊 ), apoi la mine, se vede că se gândește si până la urmă mă întreabă dacă nu vreau să mănânc ceea ce am primit până la urmă, indiferent de ceea ce am comandat. De fapt no stress, tot mâncare e, le cunosc pe toate deja, toate sunt gustoase, păi ce contează ce am comandat? Nu au ei dreptate de fapt? De ce să ne facem griji atâta timp cât avem ce mânca?!

Nu am reușit să descopăr secretul fericirii lor, ce le face pe acești oameni să fie atât de relaxați, zâmbăreți. Nu știu nici de ce zâmbesc eu in timpul cinei? Dar cert este că indiferent de ciudățeniile de aici, iubesc să fiu pe insulele Capul Verde, iubesc oamenii de aici, atmosfera lor de no stress.