Tunisair – sau de ce această companie aeriană te învață mai bine sa te rogi decât un misionar?

Compania națională a Tunisiei efectuează zboruri interne, precum si internaționale in Europa, Africa si chiar si in Canada. I-am fost pasager acestei firme pe zboruri interne, precum si de nenumărate ori dus-întors Europa, deci părerile mele se referă la aceste zboruri. Însă, pot spune cu siguranță, că nici cel mai bun misionar călugăr nu te învață rugăciuni atât de bine cum face compania Tunisair. Dar hai să nu o iau așa de repede si mai bine vă spun ce am pățit numai pe ultimele două zboruri.

Era o dupămasă tipică de iarnă, cu ceată si eu stăteam in aeroportul din München, așteptând să zbor spre Tunisia. Cu cititul timpul trece destul de repede, însă nu neobservat, așa că-mi dau seama de întârzierea avionului. Nimic neobișnuit in putină întârziere, începem si noi îmbarcarea cu numai o oră si jumătate mai târziu decât era programat. Ajuns in avion sper ca mecanicii firmei lucrează mai bine decât cei care se ocupă de curățenie. Nu știu dacă am mai zburat cu avioane atât de uzate si murdare cum are această companie. Deasupra capului meu unde se află lumina pentru fiecare pasager, s-a scurs ceva lichid de culoare maro. De șters însă nu mai era important.

Prima dată facem o escală in Hamburg, după care o luăm spre Tunisia. De fapt am lua numai, pentru că prima dată primim instrucțiunile ca cei care zboară spre Tunisia să rămână pe locuri, după care se spune să părăsim cu toții avionul din cauza unor probleme tehnice. După aproape trei ore s-a rezolvat si problema si rămâne să decolăm. Eu stau pe scaunul unde aveam bilet, in jurul meu câțiva sunt mai nemulțumiți că au ratat trenul sau autocarul cu care vroiau să meargă mai departe. Cum pornește avionul si prinde viteză, spatele scaunului meu începe să se lase in spate si degeaba-l trag înapoi, nu rămâne, iarăși se lasă. M-as sprijini puțin de mânerul scaunului, sa stau drept, măcar până ajungem la altitudinea de croazieră, însă mânerul nu există. A fost demontat, s-a rupt, cine știe? Nici o problemă, mai am numai 4 ore de stat cu coloana nesprijinită de spatele scaunului, altfel voi „ateriza” pe genunchii celui din spatele meu, iar persoana respectivă nu este o doamnă frumoasă. De fapt nu este nici măcar de sex feminin.

Pe tot parcursul zborului, săracul avion producea niște zgomote si vibrații ciudate, așa că mai mulți se rugau. Serios, un călugăr ar avea nevoie de mai mult timp să convingă niște necredincioși să se apuce de rugăciuni decât a reușit acest avion. Din fericire, indiferent de ce făcea avionul, am aterizat cu bine, se pare că si rugăciunile au fost ascultate. Aveam biletul retur peste 3 săptămâni si speram ca acel drum să fie mai lipsit de asemenea evenimente. Atunci mai speram…

Zborul retur era dimineața devreme, la șase jumate, cu două ore înainte trebuie să fi deja in aeroport, drumul din hotel la aeroport face o jumătate de oră, plus acele câteva check point-uri de a lungul drumului, deci am dormit foarte puțin, trebuia să mă trezesc devreme. Noroc că polițiștii locali foarte inteligenți, cred că noaptea nu circulă „teroriști”, așa că am ajuns la aeroport fără tot felul de controale . Înăuntrul clădirii suspect de neiluminat încă, cursa nu apare pe indicatoare, câțiva turiști somnoroși in fata check in-ului gol. Bine incepe si acest zbor, mormăi eu si pornesc să caut pe cineva in stare să-mi dea vreo informație in legătură cu avionul. Dau de o doamnă somnoroasă, ascunsă după o „tejghea” si-mi spune că cursa întrebată de mine a fost anulată. Ceeeee?!

După mai bine de jumătate de oră când niște localnici cu biletele lor pentru o cursă care aparent nu mai există au devenit mai gălăgioși, primim informația că cursa noastră există totuși, dar a fost mutată pe dupămasă. Că pasagerii nu au fost informați? Ce contează, asta e nimica toată si oricum, câteva rugăciuni si niște „insallah” ajută de fiecare dată! Perfect, așa nu mai ajung avionul următor si nici trenul după acela si am de așteptat intr-un aeroport cam murdar mai mult de jumătate de zi. Ba mai mult, pot să mă apuc si eu de rugăciuni, să mai găsesc bilete pe cursele de noapte.

In final nu mai era nimeni surprins că avionul care trebuia să plece la ora unu, a plecat la trei jumate. Nici pe mine nu m-a surprins că in final, avionul care a venit era unul lansat încă in 1997, uzat de tot, curățat deloc.  Dacă se rugau oamenii pe avion? Desigur! Mai ales după ce piloții s-au prezentat si au spus, destinația noastră este München, unde vom ajunge „insallah”, numai dacă si Dumnezeul vrea.

Să fiu însă cinstit, trebuie să vă spun si două lucruri foarte pozitive despre această companie aeriană.  După cum știm, drumul la inima unui bărbat duce prin stomacul lui. Dacă pe acest drum mai apare si o femeie, succesul este de fapt garantat. Uite, aici la Tunisair sunt conștienți de acesta, pentru că oricât de uzate ar fi avioanele, se servește mâncare chiar bună. Cine servește mâncarea? Am zburat de multe ori cu Tunisair si de fiecare dată majoritatea echipajului sunt bărbați, însă de fiecare dată este minim si o femeie frumoasă intre ei. Da, știu, gustul mâncării si frumusețea unei femei sunt foarte relative, unora le place, altora nu. Însă, care călugăr te face să te rogi atât de mult si-ti mai dă si mâncare, servită de femei frumoase? Vezi, ti-am spus că această companie aeriană e mai bună decât misionarul!