Experiențe in jurul lumii, partea a doua – Balena cu cocoașă
Ai văzut balena? – îmi întorc capul să-l întreb pe tipul care e cu mine in bărcuța cu care am ieșit pe apă, însă, văzând fața lui îmi dau seama că întrebarea mea e cam stupidă. Normal că l-a văzut, era să ne răstoarne balena uriașă care s-a ridicat la suprafață să respire. Încerc să-mi revin din ceea ce tocmai am văzut.
Este luna februarie si de obicei in această perioadă a anului încerc să nu îngheț acasă, acum însă sunt intr-o bărcuță pe Oceanul Atlantic si balene de 13-14m lungime si 30-35 de tone se ridică din adâncuri in jurul meu. Balena care era să ne răstoarne a ieșit la suprafață respirând, urmată de puiul ei.
Dimineața când am parcat in port ploua, totul era cenușiu si mă gândeam că m-am trezit degeaba in zori si am condus două ore să ajung in timp. Norii ajung până pe suprafața apei, valurile sunt cam mari, bărcuțe mici nu ies, una mai mare ar putea plăti numai baronul Rothschild. In adâncurile la numai câțiva pași de mine s-au adunat aceste animale imense ca in perioada ianuarie-martie să nască puii lor si să aibă grijă împreună de nou născuți in primele săptămâni.
Balenele cu cocoașă, in funcție de oceanul in care trăiesc, călătoresc intre zonele in care se hrănesc si unde își nasc puii. Cei din Oceanul Indian fac drumuri mai scurte, deoarece acolo in partea nordică se află continentul Asiatic, însă cei din Oceanul Atlantic, precum si cei din Oceanul Pacific fac drumuri de 20.000 – 25.000 de km pe an intre zonele din nord unde se hrănesc si cele din sud unde se nasc puii. In acele câteva luni cât timp se află in apele mai calde nu se hrănesc deloc, sunt ocupați numai cu pui lor. După două-trei luni puii sunt destul de mari si puternici să se întoarcă in apele nordice, pline cu hrană. Din păcate, datorită vânatului necontrolat, aproape 90% din totalul balenelor cu cocoașă au fost uciși si numai in zilele noastre se înregistrează o ușoară creștere a populației de balene.
Deci, undeva in apropierea mea se află o „grădiniță” unde mamele înoată cu pui lor si vreau să-i văd neapărat. De parcă si vremea ar auzi gândurile mele, pentru că norii încep să fie mai rari si in câteva minute mă aflu deja intr-o barcă cu motor si așteptăm să se ridice la suprafață. Un corp negru, imens practic se catapultează din apă si dispare in fracțiuni de secundă. Până să reușesc să focusez si să fac o poză cât de cât acceptabilă a si dispărut in valuri.
Apare imediat lângă barca noastră un exemplar matur, suflă in aer o coloană de aburi cum respiră, se ridică in poziție aproape verticală si dispare încet, lăsându-se pe spate. A dispărut demult când in sfârșit îmi ridic degetul de pe butonul aparatului de fotografiat. Nu am nici timp să verific dacă am reușit să fac poze bune, barca își schimbă direcția, încercăm să ne apropiem de un alt exemplar ieșit la suprafață.
Nici nu mai știu in ce direcție să mă uit, mai tot timpul apare un corp uriaș, însă, pe cât de mari sunt, pe atât de repede si dispar după ce si-au umplut plămânii cu aer. Nu știu dacă am reușit să fac măcar o poză bună, îmi tremură mâinile si picioarele de agitat ce sunt, barca dansează pe valuri, balenele se mișcă, soarele ieșit dintre nori bate in obiectivul aparatului, etc.
In acest moment decid să „mă dau bătut”. Împachetez aparatul si încerc numai să cuprind cu ochii si cu creierul ceea ce se întâmplă in jurul meu. Mamifere imense, mai lungi cu aproape 10m de barca noastră, cu greutatea cât 20 de mașini ies la suprafață si dispar imediat sau înoată paralel cu barca noastră. Nu, așa ceva nu există, ceea ce văd eu acum este o coreografie a unor creaturi dintr-o altă lume!
E timpul să terminăm să-i mai deranjăm, si să ne întoarcem spre mal. Nu pot însă să plec încă, mai fac o plimbare pe mal, îmi țin ochii pe apă, vreau să-i mai văd! Așa, plimbându-mă, văd din coltul ochilor ceva multicolor.
Mă uit in direcția respectivă si înțeleg imediat de ce a fost si artistul inspirat de aceste creaturi atât de fantastice.